Cuvinte, soapte, taceri.

Spune.mi despre tacerile tale, din mijlocul cuvintelor, de la marginea povestii, de la primul rand pana la randul fara consoane.
Spune.mi despre tacerile tale, puse in ghilimele atunci cand, toate cuvintele se inghesuie sa te povesteasca lumii intregi. 
Spune.mi despre tacerile dintre ganduri ce si.au gasit semnele de punctuatie in clipitul ochilor tai. 
Tacerea ta sufla puncte puncte si niciodata nu pune titlu. 
Alfabetul tacerii cu litere albe compune silabe pentru jumatatea goala a cuvintelor mele. 
Tacerea e plansul lui Dumnezeu cu lacrimi lipsa.
Cuvintele= praful asternut peste tacere.
Cuvinte.
Cuvinte, sarutand milioane de buze.
Cuvinte, in dar cu adevar lipsa.
Peste care. . . ofteaza tacerea.
Cuvinte fara semne de punctuatie cautand un sens.
Cuvinte ce NU pot fi uitate lasand sufletul mut.
Cuvinte pentru cei care iubesc tacerea si flirtreaza cu soaptele.
Cuvinte pentru cei ucisi de cuvinte. 
Cuvinte ce mint pe o voce calda. 
Cuvinte ce spun adevarul prea tarziu. 
Cuvinte in umbra carora plang suflete ce nu stiu sa vorbeasca prin cuvinte.
Cuvinte inventate asteptand o prima rostire.
Sarutul atunci cand buzele isi soptesc secrete.
Cuvantul atunci cand buzele freamata gandurile noastre.
Tacerea atunci cand sufletul meu, pune intrebari sufletului tau, fara sa astepte raspunsuri.
Poezia, atunci cand cuvintele saruta tacerea.
Tacerile noastre imbratisate fara maini, nasc cuvinte pe care nu stim sa le citim.
Tacere, spune.mi despre . . . tacerea de la capatul lumii si eu iti voi sopti cuvantul de la inceputul ei.
Eu tac. Tu taci.
Sufletele noastre vorbesc pe o limba necunoscuta cu litere de lumina.
Tacere, fila alba, primeste  cerneala lacrimilor mele. 
Tacere, portativ pentru muzica sufletelor noastre.