Scrisoare.

M.am gandit sa transcriu cuvintele unui baiat adresate persoanei de care era indragostit.  [pacat ca baietii din ziua de azi nu mai sunt asa...:-l]




"Iubita mea surioara, de dimineata am luat si am rasfoit caietul cu amintiri. Mi-am adus aminte de toti colegii care au scris in el. mai tii minte ce mi-ai scris?


<< Draga S.: Din neguri ce se clatina usor
                       Pe geana unui vant de seara    
                       Iti scriu si eu cateva randuri
                       Intr-o zi frumoasa de iarna. 
   Acum cand mai este o singura zi pana in clipa despartirii las pe filele unui caiet impresiile mele despre un fost coleg de clasa. Sper ca atunci cand vei deschide acest caiet cu filele ingalbenite de vreme, iti vei reaminti ca prin vis de fosta ta colega de clasa, de fosta ta surioara.
[Nu e nevoie sa ma uit in acest caiet ca sa-mi aduc aminte de surioara mea, pentru ca oricum nu te-am uitat si asta din motive temeinice pe care ti le-am explicat, dar pe care din pacate le-ai ignorat]. 
Desi te cunosc doar de un trimestru mi-am putut forma o impresie buna despre tine. Las caracterizarea pe care ar trebui sa ti-o fac celor care te vor cunoaste mai bine si vor completa in continuare acest micut album al anilor de vis. 
Am sa-ti spun doar ca : 
            Tu es un garcon gentil, un bon ami et je ne t'aime pas tres beaucoup comme un frere. (cred ca-ti amintesti ca ai modificat ceva in cele de mai sus si ca n-ai vrut niciodata sa-mi traduci ce-ai scris)
           In incheiere iti urez mult succes, fericire, noroc, sanatate, bafta, implinirea tuturor dorintelor si May you live long. >>


Ma intreb daca acum mai ai exact acelasi ganduri despre si pentru mine.  Cinstit sa fiu, imi lipsesti tot mai mult, astept tot mai nerabdator scrisorile tale. De ce? Am stat mult timp si m-am gandit, am analizat totul, si am ajuns la concluzia ca (sper sa nu te superi ca o spun direct) privind o fotografie m-am indragostit de original. Ei bine, da, te iubesc, asta e purul adevar, oricat de dureros ar fi. Te iubesc nu ca un frate, ci ca pe prietena mea. Si sper ca vei sfarsi prin a raspunde sentimentelor mele. 

Poveste.

Era o fata care se indragostise de un baiat dintr.un alt oras care e doar in vacanta in orasul ei.
Totul a inceput printr.un flirt usor. A fost o atractie. Ceva ciudat dar amuzant. S.a dovedit a fi serios.
Primele 3 zile fata era cu capul in nori. Daca cineva vorbea cu ea, aceasta se gandea numai la el.
A fost perfect pana in ziua cand acel baiat a pomenit de prietena.
In acea zi fetei parca i se rupea inima.
Ii venea sa planga si de o parte totusi parca ii venea sa rada. Pentru ca orice inceput are si un sfarsit.
Dar ce rost ar mai avea sa lupte daca el a aflat ca ea il iubeste si ca ceilalti fac glume proaste pe seama acestui lucru? Ce rost ar mai avea sa incerce sa ii atraga atentia? Putin sa starneasca focul din inima lui?
Peste cateva zile baiatul va pleca si de abia peste o saptamana sau doua se va intoarce si va mai sta cateva zile si apoi isi va lua ramas bun de la toti si pe la anu daca s-ar mai vedea.
Acum toate visele si sperantele fetei vor fi naruite.

[<3]